Guvernul a aprobat miercuri, 25.08.2010 proiectul de lege privind modificarea şi completarea Legii 416/2001 privind venitul minim garantat, a anunţat ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Mihai Şeitan.

„Acest proiect de lege are în vedere, în primul rând, preluarea plăţii venitului minim garantat de către Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, în locul primăriilor, în baza unor anchete sociale care se referă la venitul minim, precum şi la activele pe care aceste persoane le au în proprietate”, a declarat ministrul Mihai Şeitan.

De asemenea, actul normativ menţine obligativitatea prestării orelor de lucru în folosul comunităţii pentru beneficiarii acestui ajutor social.

Prof. Virgil CERCELARU

Nu numai preşedinţii României post decembriste dezbat periodic starea naţiunii, care nu ne spun nimic, dar cu sute de ani în urmă, cu un adevărat şi sincer patriotism, acelaşi lucru l-au făcut şi scriitorii medievali, în faţa scrierilor acestora politicienii şi analiştii sunt nevoiţi să lase capetele în jos.

Cel mai fierbinte subiect al „incendiilor” care calamitează micile ecrane, acela privind pensiile şi salariile „nesimţite”, precum şi averile imperiale dobândite prin această „nesimţire”, ca şi cele obţinute prin jecmănirea statului, nu este nou în gândirea economică românească.

Din păcate acest teribil „incendiu” nu încetează, după o vreme, ca altele, cum a fost sinuciderea unui artist valoros şi chiar condamnarea asistentei de serviciu la Giuleşti, ca altădată doctorul Ciomu. Dar celelalte neglijenţe, abuzuri, nelegiuiri, malpraxis-uri din tot angrenajul economic, social, politic, juridic şi cultural, cine le condamnă?!...

Legile veniturilor „nesimţite” care au fost declanşate de cei de la CÂRMĂ, pentru câştigarea alegerilor din iarna anului trecut („ţepele sistemului ticăloşit” expiraseră în cei cinci ani de mandat prezidenţial) dau în clocot nu numai pe micile ecrane ci şi în agorele (un fel de poiana lui Iocan) societăţii româneşti. Maiestuosul Crin ţine cu dinţii de cota unică, iar marele Ponta (nu mai este „micul” lui Năstase) cere impozitare progresivă pentru venituri, dar nu şi pentru magistraţi, care probabil că asudă din greu ca să desţelenizeze ţara de nedreptăţi!?!... De la aceşti lideri de partide pornesc două cercuri ideea impozitării dar mai tare decât toate, Cel Ales în decembrie „pentru români” propune impozitarea tuturor veniturilor prin cota unică...

Dacă în secolul al XVII-lea, „cel mai de treabă la voroavă (discurs)” cum era renumit în epocă, scriitorul Miron Costin, constata că se „nasc şi la noi oameni”, aceşti oameni ai zilelor noastre constituiţi în Curtea „Concesională”, instituţie promovată în regimul Iliescu, a parafat în luna iunie a acestui an problema salariilor şi pensiilor „nesimţite”, cu o singură... concesie, inamovibilitatea magistraţilor şi la încasarea de venituri.

Acest gest suprem, bine ancorat în articolul 16 (nimeni nu-i mai presus de lege) al Constituţiei, tot de ei întocmit (după principiul proverbelor româneşti „cine-mparte, parte-şi face” şi „la unii părţi şi la alţii părticele”), având în vedere că au sporuri de peste 65%, demne de secolul XXI, ne trimite tot spre scrierile lui Miron Costin, „cel mai tare la voroavă”, care în anul 1673 ne-mpărtăşeşte ceea ce acest patriot moldovean, pe care au vrut să-l vadă Vizirul şi Sultanul, a rostit cel mai mare gest de patriotism: „Sântem noi moldovenii bucuroşi să se lăţească împărăţia, în toate părţile cât mai mult, dară peste ţara noastră nu ne pare bine să se lăţească.”

Probabil că de aici a extras Curtea „Concesională” excepţia lor de mare eroism profesional - exceptarea judecătorilor şi procurorilor de la recalcularea pensiilor prin sistemul unic.

Numai că şi militarii „ridică-n proţap jalba” contractului lor cu moartea şi chiar garanţia dată de preşedinte că de „pensiile lor nu se atinge nimeni” (nu cumva milităria cuprinde şi lucrătorii poliţiei şi ai securităţii, care să fie şi ei exceptaţi de la lege?). Dar dacă excepţia lor intră în contradicţie cu articolul 16 din Constituţie (nimeni nu-i mai presus de lege).

Parafrazând marxismul, putem zice: „Jurişti din toată lumea, judecaţi-vă”. Excepţiile, concesiile sau „privilegiile”, cum le numesc guvernanţii îşi au germenii în regimul trecut când oamenii erau împărţiţi în buni şi răi după apartenenţa la partidul unic, dar acesta stăruie şi astăzi prin salarii şi gradaţii de merit fără vreo evidenţă clară a minunilor săvârşite precum şi prin sporuri de domeniul freneziei, toate patronate de o conducere coruptă şi incapabilă. Aceste lăcomiri fără acoperire în muncă, dobândite prin influenţă şi tupeu, acordate „fără voroavă cu sfat”, cum zice acelaşi Miron Costin, îl îndreptăţesc să spună cu peste trei secole în urmă că aceste nereguli vor duce la distrugerea ţării: „De-ar fi domnii care stăpânesc în ţară înţelepţi încă/ Ţara n-ar pieri aşa lesne” pentru că „nesăţioasă este firea domnilor, spre lăţire şi avuţie oarbă, precât să mai adauge pre atâta râvneşte”.

Anatema îndreptată spre conducerea societăţii capătă caractere pamfletare: „veac desfrânat, când ţara fierbe în greutăţi şi netocmele, cu oameni care umblă în tot ceasul cu zilele în mână”. Continuatorul operei sale, scriitorul Ion Neculce are aceeaşi gândire economică, socială şi juridică când deplânge „norocirea ţării cu stăpâni ca aceştia, cu spurcăciuni de obiceiuri, care duc aceste supărări la cumplite vremi”.

Singura consolare a acestor scriitori, de acum peste 300 de ani, în faţa acestui uragan al îmbogăţirilor şi nedreptăţilor care astăzi este mai puternic ca oricând, este legea divină „Dumnezeu plăteşte celor care vor să cuprindă lumea în toate desfătările cu averile şi stăpânirile ei”. Ne gândim numai de Târgovişte ‘89!

Pentru aceşti mari scriitori patrioţi viaţa este „cumplită” din cauza unei lumi cu griji şi primejdii, însă viclene şi înşelătoare, numai că din toate acestea vor rămâne „fum, umbră, visuri şi păreri”. Iar „împăraţii lumii cu avere peste tot s-au stins ca spuma pe care înşelătoare roată i-a stins cu vremea”.

Are dreptate poetul Vasile Cârlova când a afirmat că „Tiranul se simte înspăimântat”!, (Ruinele Târgoviştei).

Prof. Virgil CERCELARU

Încheiem serialul de şapte articole privitoare la împlinirea a patru veacuri de la prima atestare documentară a satului Aninoasa, găzduit cu generozitate de singura publicaţie gorjeană axată primordial pe CULTURĂ cu... Blestemul secolelor (era mult mai bine dacă puteam scrie un sinonim cu „Legenda secolelor”, de Victor Hugo), dar, din păcate trăim în România şi... ne trece timpul!...

Peste patru decenii am cotrobăit prin aurul vechilor documente ca să adunăm însemnări despre trecutul satului gorjenesc Aninoasa şi am sperat ca acel cuvânt străvechi „aninoasă” care însemna cu sute şi poate mii de ani în urmă, „loc nisipos”, după retragerea apelor, devenit toponim în peste zece localităţi din România, inclusiv în inima mult discutatului Ţinut al Secuimii, însemnat documentar 30 MAI 1610, când „Vlad Bibescu cumpără un loc în lunca Aninoasa de la Popa Dragotă” va putea revitaliza miracolul cultural sătesc interbelic din această localitate, cu denumire nemuritoare în pictura lui Thodor Aman, precum şi în cântecele vremii „În sat la Aninoasa era o horă mare, / O horă prea frumoasă/În zi de sărbătoare...”.

Potrivit ministrului Muncii, proiectul de lege include măsuri suplimentare de sancţionare atât a persoanelor care nu declară schimbările care au intervenit în activitatea şi veniturile lor, precum şi a primarilor sau secretarilor primăriilor în cazul în care aceştia au acceptat o declaraţie sau o anchetă socială fără acoperire.

O altă prevedere a actului normativ adoptat de Guvern se referă la asigurarea accesului la serviciile de sănătate, prin preluarea implicită a plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele din familiile beneficiare de ajutor social.

Ministrul Muncii a precizat că noile prevederi ale legii privind venitul minim garantat au fost adoptate de Guvern în condiţiile în care 25% dintre cele aproape jumătate de dosare ale beneficiarilor acestui ajutor social, verificate până acum, nu îndeplineau condiţiile legale, respectiv condiţiile de venit, de solicitare a unui loc de muncă sau în ceea ce priveşte munca prestată în folosul comunităţii. Procesul de verificare va continua până la sfârşitul anului, a precizat ministrul Mihail Şeitan.

Aplicarea noilor reglementări privind acordarea venitului minim garantat va conduce la economii de aproximativ 200 de milioane de lei în acest an, în condiţiile în care au fost alocate în acest sens 740 de milioane de lei. Bugetul alocat plăţii venitului minim garantat în 2011 va fi de aproximativ 629 de milioane de lei, cu circa 15% mai puţin decât cea alocată în acest an, în condiţiile în care şi numărul beneficiarilor va scădea la aproximativ 290.000 de familii şi persoane singure, faţă de 340.000 câte sunt în prezent.

Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat va fi transmis, în procedură de urgenţă, spre dezbatere şi aprobare Parlamentului.

PREMONIŢIE

„Fericită tinereţe! Nefericită bătrâneţe!” - ARISTOTEL

De-atâtea ori puteau să te omoare

ce viaţa-n cale ţi le-a pus,

că n-ai mai fi decât o amânare

a unui vis de nepătruns

ce eşti sub soare frăţioare...

O, ne apărăm cu dura-mpotrivire

de tot ce este duşmănos...

pe toate-nvingi de-ţi stă-n păzire

să nu te ştii făr-de folos

cu propriu-ţi Eu rebel din fire;

Să nu-l slăbeşti din cea privire

ce-l potoleşte şi supune,

EGOUL tău în răzvrătire

cu greu zăbala sie-şi pune -

... cu gândul luptă, fă-l zidire!

I. D. SICORE

Tot Părintele Serafim Rose ne vorbeşte de-o cale spre mântuire prin însăşi puterea necazurilor, omul în astfel de împrejurări învăţând să sufere. Cităm: „Prin purtarea necazurilor omul învaţă răbdarea şi nădejdea! Întrucât uneori neputinţa coincide nu odată cu pacea minţii făcând-o capabilă să rabde multe necazuri”.

Am mai sperat că prin organizarea celei de-a doua ediţii a simpozionului naţional „Dimensiuni mitice, arhaice şi legendare în cultura rurală” vom dezbate fenomene culturale locale, nu numai cu cercetători, ci chiar şi cu delegaţii tuturor localităţilor cu acest nume din ţară. Credeam că „arta şi cultura au menirea de a curăţa praful depus zilnic pe sufletele noastre”, cum a zis Pablo Piccasso.

Dar n-a fost să fie, într-o lume a afaceriştilor şi mafiilor, cu conduceri gestionate de mâini inabile, şi cu gândire rudimentară, o lume a materialismului larvar şi incurabil.

Încă din primele zile ale anului 2010 m-am adresat prompt şi în scris Consiliului Local, Prefecturii, Consiliului Judeţean, Direcţiei Judeţene a Culturii, mai multor fii ai satului, presei scrise şi vorbite etc., dar rezultatele acestor insistente cereri nu ai făcut altceva decât să conducă la titlul de mai sus. Singurul răspuns clar a fost al foştilor primari ai comunei - „Popovici Iacob”, „Guţă Iustin” etc.: „Nu se va face nimic!”, ceea ce se constituie într-o „apreciere” la adresa noilor gospodari... din partea celor dinainte de ‘89.

Pe vremea foştilor primari nominalizaţi, (înainte de ‘89), fiinţau în comună câteva monumente istorice şi construcţii a unor instituţii fără egal în zonă: Muzeul de istorie şi etnografie, cu sediul într-o culă multiseculară cu trei niveluri, o şcoală tip Haret, construită de legendarii învăţători Ilie Stănescu, Gheorghe Jianu, Ilie Iscrulescu, ofiţeri decoraţi şi răniţi în primul război mondial, în anul 1910 (cine-i sărbătoreşte centenarul?), şi o şcoală primară prevăzută cu locuinţă pentru învăţători construită în anul 1948. Nu mai vorbim de construcţiile fostului sistem agricol. De toate s-a ales praful în mizerabila tranziţie!...

În ziua de 30 MAI 2010 când s-au împlinit 400 de ani de la prima consemnare documentară a satului Aninoasa, Gorj, (scrisă de grămăticul Gheorghe şi semnată de Radu Vodă), m-am urcat chiar şi singur... pe dealul Gorgan, leagăn al convieţuirii locale, şi atestat din neoliticul timpuriu până în zilele noastre, pe locul unde se afla Biserica, acum patru secole şi n-am avut altă consolare decât titlul de mai sus - Blestemul secolelor.

Din anul 1940, când şi-a încetat activitatea, editura RAM, din cauza războiul şi, după aceea, din cauza cenzurii comuniste, nu s-a mai rostit nici un cuvânt privitor la CULTURA LOCALĂ, dar s-au încasat şi se încasează bani...!

Şi în Aninoasa de Gorj, ca peste tot în ţară sunt valabile cele consemnate de scriitorul şi jurnalistul Tudor Octavian, în „Jurnalul Naţional”, privitor la manifestările culturii româneşti: „manelişti, bâţâitul vedetelor cu silicoane la televizor, improvizaţii muzicale din frunză şi melodii de şatră, circul din politică şi justiţie, garnisite cu grătare pentru maţe şi privată, comunicarea redusă la un hârâit primitiv, educaţia îngenuncheată, alegeri cu analfabeţi pentru semidocţi şi semianalfabeţi” (16 august, Anul XVIII, nr.5431) încât este adevărat imperativul Legii lui Moisil - „Nimic nu costă mai mult decât NEŞTIINŢA”.

*

* *

... ÎN lupta pe care o dăm zi de zi, ceas de ceas, minut de minut cu noi înşine, cu propriul nostru egou, Sf. Teofan Zăvorâtorul credem că are multă dreptate când îndeamnă „să nu ne dăm bătuţi în niciun chip, oricare ar fi slăbiciunile noastre, căci a te da bătut este un lucru vătămător, şi fireşte, pierzător.” Iar în această privinţă găsim printre alte soluţii şi rugăciunea şi răbdarea despre care Sf. Petru Damaschin precizează: „Răbdarea obişnuieşte a omorî chiar şi deznădejduirea care la rândul ei omoară sufletul omului disperat”. Deoarece smerenia inimii este una dintre cele mai eficiente leacuri împotriva deznădejdii, cum bine zice undeva şi Sf. Serafim din Sarov. Pentru că „năvala mâhnirii tulbură întotdeauna o inimă descumpănită”, astfel că, în mod cuminte Stareţul Macarie de la Optina bine îndeamnă:

„Străduieşte-te să dobândeşti lăuntrica armonie a păcii”. Iar când nu suntem în stare să urcăm pe culmile virtuţii, acelaşi Stareţ Macarie de la Optina, spune că tot ce ne rămâne de făcut este să coborâm cu bărbăţie în „prăpastia smereniei, unde vom fi feriţi de furtunile mâniei”.