Guvernul României, prin reprezentanţii săi de frunte prognozează o creştere economică a României între 0,2% şi 1,5%. Să vedem ce zic şi specialiştii:

Economia românească ar putea creşte cu 3%, anul acesta, pe fondul revenirii economiei europene, în ansamblu, a declarat Giovanni Ravasio, preşedintele Intesa Sanpaolo Bank România şi consilier pe probleme UE.: „Cred că România va putea să realizeze o creştere economică în 2010 peste consensul actual, de 1-1,5%. Consider că România poate să atingă o rată de creştere economică de 3% în acest an”, a spus Ravasio, în timpul unui dineu organizat de Unimpresa, la care a fost prezent şi ministrul Finanţelor Sebastian Vlădescu, transmite Mediafax.

Ipoteza lansată de economistul Giovanni Ravasio a fost confirmată şi de ministrul Sebastian Vlădescu, care a declarat că speră în depăşirea prognozei oficiale a FMI, BERD şi a Guvernului, care mizează pe o creştere de 1,3%: „În economia europeană sunt semne şi, aşa cum economia României a crescut şi a regresat cu economia europeană, dacă ţările în care România are pieţe revin la creşterea economică, atunci creşterea prognozată de noi sperăm să fie depăşită”, a declarat Vlădescu, citat de Mediafax.

România are toate şansele să aibă creştere economică în 2010 din punct de vedere statistic, după ce scăderea din primul trimestru, de 6,4%, a fost cauzată şi de un efect de bază defavorabil, a declarat economistul şef al Băncii Naţionale a României (BNR), Valentin Lazea.

BRD-GSG şi-a redus estimările de creştere a produsului intern brut (PIB) al României în 2010 de la 1,5% la 1%, în urma revizuirii unor statistici de anul trecut şi pe fondul cifrelor sub aşteptări de la începutul acestui an, potrivit raportului de primăvară cu previziunile băncii, informează NewsIn.

Să credem ce zic optimiştii, să-i credem pe cei pesimişti? Probabil că adevărul e pe undeva pe la mijloc, ca în toate domeniile de activitate sau de inactivitate din România modernă… sau nu. Aşadar se prevede o creştere a economiei bazată pe ce?

Pe turism? Mira-m-aş. Cu un litoral în mizerie care s-a pomenit invadat de turiştii români săraci care nu-şi pot permite Ibiza ori Bermudele şi nici măcar Antalia, dar a neglijat total atragerea turiştilor străini. Un litoral care afişează alge şi gunoaie pe plaje neîntreţinute şi fără elementarele pubele, cu hoteluri neigienizate şi personal care vorbeşte numai limba română şi nu înţelege o boabă din alte limbi – parcă ne-aducem aminte de povestea cu miliţienii care fiind întrebaţi în mai multe limbi despre o locaţie, au răspuns… dând din umeri apoi, la remarca unuia dintre ei: ai văzut ce de limbi vorbea ăla? să răspundă: Da… şi la ce i-a folosit?! Sau cu peisajele montane din reclame. Dar, ia să faceţi o plimbare prin poienile minunate atât de lăudate. Întâi şi-ntâi că o să ajungeţi cam greu pe şoselele minunate finisate de sinistrul de la Transporturi cam prin 2015 (dacă mai prinde). Apoi, odată ajunşi acolo o să găsiţi munţi de gunoaie, de peturi şi râuri de uleiuri uzate lăsate în urmă de „turiştii” noştri „de duminică”.

Pe agricultură? De unde?! Păi noi nu mai avem agricultură decât de subzistenţă. Marile ferme ale IASeurilor şi CAPeurilor au fost fărâmiţate de o Europă pornită să ne transforme din producători în consumatori, ceeace şi suntem. Utilajele agricole rămase de acum 20 de ani, arată ca nişte utilaje de… acum 20 de ani. Instalaţiile şi sistemele de irigaţii arată… ca nişte fantome şi se mai văd doar resturi şi bucăţi din ele prin curţile oamenilor, pe potecile de dale şi pe acoperişuri, la coşurile de fum confecţionate din… ţevi de aluminiu.

Pe industrie? Mă îndoiesc. Nu mai avem o industrie proprie a statului român, iar cei ce au cumpărat pe „bani grei” sau pe „un Euro” giganţii industriei prelucrătoare de fier, aluminiu, petrol şi gaze pur şi simplu nu plătesc pentru că au contracte care-i scutesc de plată sau nu au bani… că e criză.

Pe energie? Nici acolo nu prea avem şanse. Producem într-adevăr energie ieftină, dar aceasta încape imediat pe mâna „băieţilor deştepţi” şi la noi ajunge… ceva mai scump. Ca să nu vă mai spun că banii pe energia noastră îi încasează… alţii.

Şi atunci… de unde creşterea economică? Din cumpărăturile unei populaţii din ce în ce mai sărace? Că aceia care ar putea cumpăra se duc la New York, la Paris, la Viena sau la Bruxelles, că e mai de bonton. Şi singurele produse neaoş româneşti de pe piaţă, vorba unui mesaj de pe site-urile de socializare, ar fi vinul, ţuica şi… curvele. Şi parcă nici din alea nu mai avem, că viile s-au uscat, ţuică n-o să fie că prunele le-a bătut piatra, iar ultimele au cam plecat la produs prin Irlanda…

Şi atunci ajungem la vorbele BERD, care zicea că o să avem o creştere economică… negativă. Pe asta o cred. Dar mai avem până la sfârşitul anului. Om trăi şi om vedea.

Gogu MAGHERESCU

Ne place să credem că suntem un popor civilizat, aşezat undeva în centrul civilizaţiei europene (dacă măsurăm Europa de la Ural până la Atlantic), cu vechi tradiţii şi contribuţii la răspândirea aceleiaşi civilizaţii pe continentul nostru şi, dacă ne luăm după dacologi, chiar în întreaga lume sau, mă rog, spre Asia şi Africa – vezi populaţia Ainu din insula japoneză Hokkaido şi luptătorii hitiţi din Egiptul antic – să ne oprim aici cu visarea şi să nu ne mai gândim la ciudaţii viracochas ajunşi din Peru şi până în Insula Paştelui.

Ce a mai rămas din civilizaţia noastră în mileniul al III-lea?

Numai amintirile, şi acelea foarte palide.

Nimeni nu-şi mai aminteşte obiceiurile rurale de a saluta persoanele mai în vârstă întâlnite pe uliţele satului. Sau chiar dacă şi le mai aminteşte... e vorba de ceva din secolul trecut, de pe vremea când era mamare fată mare. Astăzi nu se mai obişnuieşte să-ţi saluţi nici măcar proprii părinţi, darmite vecinii de la bloc, care mai au din când în când neruşinarea să-ţi mai facă observaţii privind liniştea în orele de odihnă din timpul zilei sau chiar din timpul nopţii.

Patruzeci de ani de CAP şi IAS cu plan de producţie de câteva ori mai mare decât posibilităţile pământului, de producţii peste plan în toate domeniile economiei şi salarii mai mult decât neîndestulătoare, au schimbat complet conştiinţa unui popor care-şi zicea civilizat... parcă aud şi acum bancul cu şedinţa de bilanţ de la CAP când un ţăran nedumerit întreba: „tov. Preşedinte, noi mai primim ceva produse, ori rămânem cu ce am „luat” (a se citi furat) de pe câmp?”. La fel se proceda şi în sectoarele industriale, unde fiecare „se descurca” la locul de muncă. Şi cine nu o făcea, era „fraier”! Mai o „fuşeraie”, adică o lucrare făcută „pe şest” în timpul sau în afara programului, dar cu materialele întreprinderii, mai un „tain” scos pe ascuns din secţie şi chiar din fabrică, au creat legenda românului fără teamă şi ruşine, care se descurcă şi în piatră seacă.

Ca să nu mai vorbim de vestitul ciubuc ce se dădea oriunde şi oricând, în bani, în cafea, în vestitele Kent pe care, vorba aceea, cine le cumpăra nu le fuma şi cine le fuma... nu le cumpăra. De la portarul spitalului ori întreprinderii unde aveai un interes, până la secretara care îţi înlesnea accesul la domnul director şi... însuşi domnul director, nimeni nu se dădea înapoi şi nu dădea înapoi un asemenea chilipir.

Astăzi ciubucul a devenit „şpagă” şi, în multe sectoare ale societăţii chiar se impozitează, iar dacă se numeşte „coplată” se încasează şi TVA, deci este... legal.